Plimbare spre Poiana Brasov

Liber, dor de drumetie si aer curat, zapada, etc. si iata ce a iesit.

1 an

Tort, baloane, ...

Spiritul Craciunului se apropie

Oh, brad frumos, ...

Curiozitati: sat Alunis, comuna Colti, jud. Buzau

Destinatia initiala, Colectia Muzeala Colti un muzeu dedicat chihlimbarului si exploatarii acestuia in spatiul romanesc (mai exact in zona Colti-Sibiciu din judetul Buzau).

Chihlimbarul este o piatră preţioasă provenită din anumite specii de pin, a căror răşină cu timpul s-a solidificat ca o substanţă amorfă, fără să fie un mineral. Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Chihlimbarul prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanţă deosebită, prin incluziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa răşinei. Cele mai cunoscute varietăţi sunt: succinitul (chihlimbarul de Baltica), simetitul (chihlimbarul sicilian), rumanitul (chihlimbarul din Carpaţii României şi din Sakhalin, Rusia), burmitul (răşină extrasă în Burma şi prelucrat în China).

„Rumanitul de Buzău este cel mai preţios chihlimbar din lume. Valoarea este dată de vârstă acestuia care depăşeşte cu mult un milion de ani. Gândiţi-vă că faimosul chihlimbar de Baltica este cu vreo 40 de mii de ani mai tânăr decât rumanitul. Cel mai mare succinit din lume are 32 de kg. Cel mai mare bulgăre de burmit are chiar o tonă, însă acesta este cel mai puţin preţios chihlimbar. Toate bijuteriile de pe piaţă sunt făcute din acest tip de chihlimbar”, a declarat dr. Doina Ciobanu. (extras din articolul lui Cristian IONESCU, din ziarul online Opiniabuzau din data de 1 august 2011). 

Pepita de chihlimbar (rumanit) cu o greutate de 3.480kg, extrasa in zona Colti-Sibiciu, momentan este expusa la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi in cadrul expozitiei "Chihlimbarul, varietate si culoare" până pe 15 februarie 2012.

Rumanitul este varietatea de chihlimbar care, conform spuselor personalului muzeului, ar avea in jur de 165 de nuante diferite (de la galben la negru).

Lasand chihlimbarul, am plecat spre Biserica "Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" din satul Alunis, ce face parte dintr-un ansamblu de schituri rupestre (in nordul judetului Buzau). Pt. mai multe detalii vezi: www.muzeubuzau.ro 

In continuare: chilia de jos cu doua incaperi

Chilia de sus cu o incapere (intrare, fereastra si o gura de ventilare pe post de 'horn")

Biserica, o masa de piatra si cruci vechi sculptate in piatra

Altele ... (peisaje) de prin imprejurimi

... si alte cruci (dar nu in cimitir)

Si inca ceva interesant: "antifurt" pentru pruni (echivalentul bine cunoscutelor sperietori de ciori) cu singura diferenta ca pe acolo oamenii nu mai au rabdare sa le dea forma acestor sperietori, multumindu-se doar cu atarnarea diferitelor obiecte direct de crengile pomilor. In plus, fiecare gradina avea specificul ei: cutii de metal (doze de aluminiu - preponderent Coca-Cola, de parca ar sti ciorile sau gaitele cat de toxica e Coca-Cola) combinate cu nylon, carpe de toate felurile si culorile, si modelul cu PET-uri. Pentru gradina impodobita cu carpe nu am imagini.

Intr-un peisaj de toamna tarzie, la margine de padure, pe un covor de vrunze ruginii, mai multi arbori chirciti de "vremi" si "incercati" de vremuri in lupta cu solul ne dezvaluie niste radacini impresionante prin forma si vigoare.

Altele de-ale locului, intr-o succesiune de culori si forme ni se dezvaluie privirilor.

Dar nu toate-s bune si frumoase, ... rani adanci ...

Si inca doua curiozitati: cea mai "mare" gradina imprejmuita (aproximativ 10000 cmp),

... si o curca la inaltime (emanciparea bat-o vina - nu mai vrea sa stea inchisa intr-o curte, vrea sa fie libera).

PS Ar fi interesant de vazut tot acel peisaj transpus pe un fundal de iarna, primavara dar si toamna (cand ar mai fi frunze ruginii in coroanele arborilor) cel putin din perspectiva fotografica.