Texturi, forme, ... "unghiuri de vedere" si "ganduri" sugerate

Peste tot in jurul nostru se gasesc forme, pe langa care, trecem adesea fara sa le remarcam. Uneori, daca le-am acorda "mai multa atentie" am fi uimiti de ceea ce am descoperi in "banal".

Prin asta va provoc sa cautati "neobisnuitul" in obisnuit prin schimbarea "punctului de vedere" si nu in ultimul rand, provocarea de a decide care-i povestea pe care as vrea s-o "vad" in spatele unei imagini.

Texturi si forme

Urcare sau coborare?

(punte de vedere: axa stanga sus-dreapta jos; modul de scriere stanga-dreapta, sus-jos; orizontala in 2D sau orizontala in 3D; etc.)

Protectie sau constrangere? Usi sau gratii? Libertate sau inchisoare?Cultura sau ...?

Clar sau obscur? Obisnuit sau aparte? Concret sau fantastic? Prezent sau trecut?

"Miscare" culturala?

??? Succes sau esec? Perseverenta sau delasare? Progres sau regres? Lumina sau umbra?

Discutii la cafea?

Sentimente

Ar putea fi un joc de cuvinte scena deschisa pentru un spectacol al sentimentelor sau realitatilor? Absolut! Sau ... relativ? Certitudine, sau ... incertitudine? Raspunsuri si enigme. Cuvinte cheie, sau ... doar cuvinte? Cine stie, STIE! Cine nu, isi poate imagina. Vara, fericire, dimineata, bunadispozitie, distanta, birou, salvamont, pont, dorinta, Retezat, apropiere, efect, vibratie, gand, conectare, departare, emotie, unicitate, energie, intensitate, profunzime, comunicare, legatura, muza, clipa, extaz, reciprocitate, invaluire, creatie, poem.
Imaginatia nu are limite, dar nici realitatea prin puterea dointei.

Dimineata, bland, pe frunte
Mangaieri cu flori de munte
Flori de colt si de argint
Pe-al tau chip, senzual se-ntind.

Fluturi! Zbor alb de petale
Pe a norilor carare
Companie sa-ti ofere
Intr-o calda adiere.

Dorul de o sarutare
De la tine, simt ca doare
Iar dorinta sa te-alint
Ma provoaca sa te simt.

Cine mai are parcare ca a noastra?

18 ianuarie 2011. Orasul e cufundat in ceata, o ceata atat de deasa incat cu greu poti distinge ceva la 2-3 m. Nu e prea frecvent acest fenomen la noi in oras, sau cel putin nu la o intensitate atat de mare (ma refer aici la densitatea cetii).
Ca de fiecare data cand apare acest fenomen sunt invaluit de o lene si de o stare de lehamite, incat niciodata nu am fost in stare sa ma urnesc cu echipamentul foto catre o sedinta foto. Dar intr-un final am plecat sa fotografiez desi era un frig crancen, si cu toate ca m-am imbracat foarte gros, tot am inghetat.
Nu eram sigur ca la "belvedere" nu este ceata, asa ca am intrebat un sofer de pe cursele catre Poiana Brasov daca ceata e mai jos decat acest punct.
Asa ca iata-ma cu un set de fotografii care dau o nota aparte Brasovului. A meritat sa rabd frigul.