Duminica se anunta (pe toate site-urile meteo) ploaie iar la munte chiar ninsoare.
Imi planificasem o tura in Crai spre Cerdacul Stanciului, pe la Marele Grohotis.
Ce daca vremea e potrivnica? Cu vreo doua zile inainte, s-au mai anuntat niste prieteni ca vor sa vina, asa ca a ramas stabilit: plecam indiferent de vreme.
Iar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am reusit sa plecam abia pe la 10 din Brasov. Nici nu se mai punea problema de a merge pana la Cerdac din lipsa de timp. Asa ca, drumul nostru a luat urma cabanei Curmatura.
Bine-nteles ca vremea, nu semana, nici pe departe cu cea anuntata pe toate sursele media pe care am cautat.
A fost o zi extraordinara, cu o vreme deosebita, o adevarata zi de toamna.
Poiana Zanoaga
Mai sus de Saua Crapaturii, o furtuna a facut ravagii daramand zeci de arbori, lasand in urma o priveliste dezolanta si salbatica.
Poteca urca in continuare catre vf. Turnu ...
Vedere de ansamblu asupra orasului Zarnesti. In plan indepartat se vad Masivul Postavarul, Masivul Piatra Mare si Muntii Ciucas.
... orasul Zarnesti si drumul catre cabana Plaiul Foii, ...
Vedere catre Curmatura, "Locomotiva" si in plan indepartat Culoarul Rucar-Bran.
De asemenea si Piatra Mica (sau Pietricica).
Indicatorul de pe vf. Turnu ...
... si o imagine cu care sa ramai inainte de plecarea spre casa.
I challenge you to step inside of the world, as I saw it behind the lenses. Enjoy the tour!
Tuesday, November 3, 2009
Monday, November 2, 2009
Sunday, November 1, 2009
Saturday, October 17, 2009
Sunday, October 11, 2009
Tura foto - Culori de toamna
Am luat bicicletele si am plecat la o tura foto, ca sa profitam de culorile toamnei.
Tinta era Vilcele si dealurile din zona. Am optat pentru varianta: Harman, Bod, Ariusd, Vilcele.
Bine-nteles prima orire s-a facut la Harman urmata de o scurta (initial) sedinta foto.
Mi-am adus aminte, cu greu, de scurta perioada a copilariei in care am locuit in Harman, mai exact pana in clasa I. Unele amintiri erau foarte vii, de parca s-ar fi intamplat ieri, in timp ce altele nu se lasau scoase la iveala nici dupa multe incercari.
Curiozitatea m-a impins sa vad in ce stare se afla scoala in care am invatat alfabetul. Cladirea in sine nu-mi spunea mare lucru, insa curtea scolii, exceptand schimbarile aparute in urma trecerii timpului, am recunoscut-o imediat, gardul din piatra cu barne de lemn, arborii plantati perimetral, si catargul din mijlocul curtii in jurul caruia gravitam cu totii, de parca ar fi fost un fel de pol magnetic.
Fiind in centrul comunei am facut si cateva fotografii in exteriorul Cetatii Sasesti.
In tot acest timp, un pusti tare simpatic, David, o fire foarte deschisa, isi tot facea de lucru, in preajma noastra, cu o bicileta mult prea mare pentru el, fiind interesat de bicicletele si aparatura noastra fotografica.
Intrand in discutie cu el, am aflat ca este nepotul celor care aveau in grija acest edificiu. Astfel am ajuns sa vizitam si Cetatea, care spre surprinderea noastra era bine intretinuta si foarte ingrijita - se vedea o atitudine normala fata de asfel de vestigii - ce mai incoace si-n colo, se vedea mana de gospodar.
Ar fi frumos sa invete si romanii nostri din astfel de exemple.
Am lasat in urma comuna Harman si am plecat mai departe.
Ne-am mai oprit pe malul Oltului
si pe la Ariusd, unde am continuat sesiunea foto.
Pacat doar ca lumina si atmosfera nu erau cele mai bune pentru fotografiat, asa ca acestea au fost cam ultimele fotografii pe care le-am facut.
Tinta era Vilcele si dealurile din zona. Am optat pentru varianta: Harman, Bod, Ariusd, Vilcele.
Bine-nteles prima orire s-a facut la Harman urmata de o scurta (initial) sedinta foto.
Mi-am adus aminte, cu greu, de scurta perioada a copilariei in care am locuit in Harman, mai exact pana in clasa I. Unele amintiri erau foarte vii, de parca s-ar fi intamplat ieri, in timp ce altele nu se lasau scoase la iveala nici dupa multe incercari.
Curiozitatea m-a impins sa vad in ce stare se afla scoala in care am invatat alfabetul. Cladirea in sine nu-mi spunea mare lucru, insa curtea scolii, exceptand schimbarile aparute in urma trecerii timpului, am recunoscut-o imediat, gardul din piatra cu barne de lemn, arborii plantati perimetral, si catargul din mijlocul curtii in jurul caruia gravitam cu totii, de parca ar fi fost un fel de pol magnetic.
Fiind in centrul comunei am facut si cateva fotografii in exteriorul Cetatii Sasesti.
In tot acest timp, un pusti tare simpatic, David, o fire foarte deschisa, isi tot facea de lucru, in preajma noastra, cu o bicileta mult prea mare pentru el, fiind interesat de bicicletele si aparatura noastra fotografica.
Intrand in discutie cu el, am aflat ca este nepotul celor care aveau in grija acest edificiu. Astfel am ajuns sa vizitam si Cetatea, care spre surprinderea noastra era bine intretinuta si foarte ingrijita - se vedea o atitudine normala fata de asfel de vestigii - ce mai incoace si-n colo, se vedea mana de gospodar.
Ar fi frumos sa invete si romanii nostri din astfel de exemple.
Am lasat in urma comuna Harman si am plecat mai departe.
Ne-am mai oprit pe malul Oltului
si pe la Ariusd, unde am continuat sesiunea foto.
Pacat doar ca lumina si atmosfera nu erau cele mai bune pentru fotografiat, asa ca acestea au fost cam ultimele fotografii pe care le-am facut.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Motto
Nobody's prefect, ... everyone has a point of view !