Tinta era Vilcele si dealurile din zona. Am optat pentru varianta: Harman, Bod, Ariusd, Vilcele.
Bine-nteles prima orire s-a facut la Harman urmata de o scurta (initial) sedinta foto.
Mi-am adus aminte, cu greu, de scurta perioada a copilariei in care am locuit in Harman, mai exact pana in clasa I. Unele amintiri erau foarte vii, de parca s-ar fi intamplat ieri, in timp ce altele nu se lasau scoase la iveala nici dupa multe incercari.
Curiozitatea m-a impins sa vad in ce stare se afla scoala in care am invatat alfabetul. Cladirea in sine nu-mi spunea mare lucru, insa curtea scolii, exceptand schimbarile aparute in urma trecerii timpului, am recunoscut-o imediat, gardul din piatra cu barne de lemn, arborii plantati perimetral, si catargul din mijlocul curtii in jurul caruia gravitam cu totii, de parca ar fi fost un fel de pol magnetic.
Fiind in centrul comunei am facut si cateva fotografii in exteriorul Cetatii Sasesti.
In tot acest timp, un pusti tare simpatic, David, o fire foarte deschisa, isi tot facea de lucru, in preajma noastra, cu o bicileta mult prea mare pentru el, fiind interesat de bicicletele si aparatura noastra fotografica.
Intrand in discutie cu el, am aflat ca este nepotul celor care aveau in grija acest edificiu. Astfel am ajuns sa vizitam si Cetatea, care spre surprinderea noastra era bine intretinuta si foarte ingrijita - se vedea o atitudine normala fata de asfel de vestigii - ce mai incoace si-n colo, se vedea mana de gospodar.
Ar fi frumos sa invete si romanii nostri din astfel de exemple.
Am lasat in urma comuna Harman si am plecat mai departe.
Ne-am mai oprit pe malul Oltului
si pe la Ariusd, unde am continuat sesiunea foto.
Pacat doar ca lumina si atmosfera nu erau cele mai bune pentru fotografiat, asa ca acestea au fost cam ultimele fotografii pe care le-am facut.
1 comment:
La Cetatea din Harman am facut un studiu istoric f. amanuntit in 2008: frumos ansamblu, superba arhitectura, remarcabila grija tipic saseasca. Uitasem sa zic si: "Imi plac fotografiile !"
Post a Comment